[Nettime-ro] Arhiva de Arta Contemporana s-a mutat la Sibiu

[raluca voinea <multiple_meanings@yahoo.com>]

Arhiva de Arta Contemporana s-a mutat la Sibiu

Au fost postate de curand pe aceasta lista o serie de mesaje generate de 
folosirea de catre Universitatea de Arte si Galeria UNA a spatiilor din Casa 
Scarlat Ghica/Robescu (oare cati din cei care au primit anuntul au recunoscut 
locul dupa acest nume?!), pentru o expozitie, la scurta vreme dupa ce din 
cladire au fost evacuaÅi artiÅtii care mai aveau ateliere acolo, intre ei Lia si 
Dan Perjovschi. 


Intre timp discutia a ajuns sa fie perceputa drept disputa Dan Perjovschi vs. 
Iosif Kiraly, s-au format tabere (on si offline), s-au adus argumente mai mult 
sau mai putin emotionale de ambele parti. Si alti artisti au fost dati afara din 
ateliere, spune Iosif Kiraly, precum Mihaltianu, Rasovszky, Graur; studentii au 
nevoie si de alte repere decat profesorii din facultate, spune Gabriel Baldovin, 
artisti de succes precum Dan Perjovschi, Ciprian Muresan, Victor Man. 
Intr-adevar, avem nevoie de artisti cu succes international si caracter propriu; 
la fel de mult trebuie sa avem grija si de ceilalti, care nu apar neaparat in 
Flash Art â un artist nu e un business pe care dupa cinci ani il declari 
neprofitabil si il inchizi. 



Despre altceva as vrea sa vorbesc insa â exemplele de mai sus mi s-au parut 
importante pentru ca, desi aduse in contexte diferite ale discutiei, ele 
ilustreaza o atitudine generalizata pe scena de arta din Bucuresti: sint 
respectati artistii-brand, cu cariere individuale pronuntate, legitimati prin 
succesul international si, de cele mai multe ori, barbati. Nu e o teorie, si 
sint din fericire si exceptii, insa aceasta atitudine a fost cu atat mai 
relevanta in discutia in cauza, pentru ca ceea ce s-a pierdut in mare parte din 
aceasta polemica e faptul ca atelierul respectiv nu a fost numai atelierul 
artistului respectat Dan Perjovschi (probabil nu gresesc prea mult daca spun ca 
atelierul lui e in multe alte locuri, de la 22 la vernisajele colegilor sau la 
aeroport) dar a fost si â sau in primul rand â spatiul care a gazduit o 
institutie artistica creata de Lia Perjovschi, Arhiva de Arta Contemporana. 


O institutie subiectiva, e drept, una prea putin interesata de regulile pe care 
cei din Universitatea de alaturi se straduiau cate 4-5 ani sa le inoculeze 
studentilor ca imuabile, o institutie care isi schimba forma o data cu trecerea 
anilor si pe care Lia Perjovschi a deschis-o pentru nenumarate intalniri. 
Termeni si formate precum arhiva, cercetare, educatie non-formala, 
inter-disciplinaritate, sint astazi pe buzele tuturor, fiecare le uzeaza ca si 
cum le-ar inventa, insa e interesant ca ceea ce le lipseste multora e exact una 
din trasaturile care ar trebui sa le defineasca: memoria. In atelierul Liei ele 
nu apareau din neant, si nu erau visate de Lia peste noapte, ele erau subiecte, 
metode de lucru, preocupari, care sa dea un context practicii acelora care nu 
credeau ca stiu deja totul si care la un alt nivel sa faca posibila o comunicare 
mai sincera si un schimb real de cunoastere (intelectuala sau afectiva). 


Aceasta institutie a fost acolo, langa Universitatea de Arta, si pentru multi ea 
a reusit sa faca (intr-un timp mult mai scurt) unul dintre cele mai importante 
lucruri care lipseste in Universitate: sa motiveze. Faptul ca Lia si Dan 
Perjovschi au fost evacuati din atelier nu e poate un subiect mai grav decat 
alte situatii similare, insa folosirea acelui spatiu acum cu trecerea sub tacere 
absoluta a istoriei lui recente e simptomatica pentru acest context limitat si 
autist. Ultimele cutii din Arhiva de Arta Contemporana au plecat azi la Sibiu, 
impreuna cu Lia Perjovschi. Vor fi cu siguranta multe ocazii in care cei 
interesati isi vor gasi inspiratie sau isi vor recapata entuziasmul acolo. 
Universitatea de Arta din Bucuresti (cu tot cu casa Scarlat Ghica/Robescu pe 
care o va fi transformat in galerie sau ateliere pentru studenti) va ramana 
insa, ma tem, pentru inca multa vreme, acelasi loc prafuit, in care se vor 
transmite informatii dar nu cunoastere, in care se vor invata stiluri dar nu se 
vor dezvolta concepte, in care ideile vor fi impachetate in invelisuri pompoase 
si cu iz invechit. Un loc cu istorie dar fara memorie. 



Raluca Voinea



      
_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/